VÂNĂTORII ROMÂNI DIN SIBERIA – EXTREMUL SACRIFICIU DIN EXTREMUL ORIENT


VÂNĂTORII ROMÂNI DIN SIBERIA – EXTREMUL SACRIFICIU DIN EXTREMUL ORIENT

Expediția ostașilor români din Siberia este o campanie fără egal în istoria militară românească.Istoricii au numit-o “o Anabasis românească”, într-o comparație cu epopeea din antichitate a celor 10 mii de greci pierduți în Persia și întorși după ani de zile acasă.

🗺️ Pe geruri de minus patruzeci de grade, românii au parcurs peste 8000 de kilometri prin taigaua siberiană și au dus steagul românesc în locuri unde nu a ajuns niciodată, până la Pacific.

PÂINEA TARE A PRIZONERATULUI

În timpul Primului Război Mondial, peste jumătate de million de etnici români din monarhia austro-ungară au fost mobilizați în armata chezaro-crăiască. O sută de mii dintre ei aveau să ajungă prizonieri în Rusia, în peste 1000 de lagăre de muncă forțată.

🍞 Pentru aceştia, perioada respectivă a fost “o trăire la limită a condiţiei de om” – munci grele, dor de casă, hrană la limita subzistenței, geruri cumplite, boli netratate, abuzuri și discriminări. Românii au ajuns să muncească 18-20 de ore zilnic, hrăniți cu “pâine ca gunoiul, grâu fiert – negru și murdar, de multe ori amestecat cu nisip și ciorbă asemănătoare lăturilor, în care colcăiau gândacii”.

În condițiile intrării României în război, a apărut inițiativa de recrutare a prizonierilor ca voluntari ai armatei române. Inițial inhibată de ostilitatea guvernului țarist, recrutarea a început în martie 1917, după revoluția din Rusia, când ruşii şi-au dat acordul cu jumătate de gură şi sfert de măsură.

🇷🇴 Din lagărul de la Darnita Kiev prizonierii trimit, la 5 martie 1917, o declarație de Unire cu Țara care zguduie cancelariile occidentale –„Noi, ofiţerii, gradaţii şi soldaţii, români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România”.

Zece mii dintre ei pleacă în Țară și participă, rând pe rând, la bătăliile pentru Mărășești, Chișinău și Budapesta. Însă după defecțiunea rusă și pacea impusă României la Buftea, mii de români rămân blocați în Rusia. Încep să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale, pentru a nu fi pedepsiți de către administrația austro-ungară ca „trădători”.

IMPLICAREA ÎN RĂZBOIUL CIVIL

Planul de a fi trimiși prin portul Arhanghelsk pe frontul de vest, pentru a continua lupta cu Puterile Centrale, cade. Bolșevicii preiau puterea și, presați de germani, încearcă în mai 1918 dezarmarea voluntarilor cehi, din corpul cărora fac parte și românii.

Cehii și românii refuză dezarmarea sau înrolarea în Armata Roșie, așa că se declanșează primele atacuri împotriva lor. În august, voluntarii români se organizează la Celeabinsk și Samara în al doilea Corp de Voluntari Români din Rusia (viitoarea Legiune a Vânătorilor) și încheie un protocol de colaborare cu cehii și francezii.

🚂 Sub comanda colonelului ceh Kadlec, ei ajung la Irkutsk, capitala Siberiei centrale, și primesc sub pază 1200 de kilometri de cale ferată transsiberiană. În noiembrie, Germania capitulează, iar în decembrie, românii primesc emoţionanta veste a Unirii Ardealului și Bucovinei cu Țara.

În aceste condiții, apare un conflict de interese cu cehii și francezii, deoarece românii vor să lupte doar pentru interesul național și pentru nimic altceva. Așteaptă ordine din țară, care vin în 10 mai 1919 – la Conferința de pace de la Paris, Brătianu primise asigurări că dacă românii continuă lupta, guvernul amiralului Kolceak va recunoaște unirea Basarabiei cu România.

Astfel, românii (3 mii de baionete) intră în luptă în zona Taișet, asigurându-se din ariergardă că aprovizionarea şi legăturile cu frontul din Ural să nu fie periclitate de partizanii bolşevicilor. În total, au efectuat 37 de expediții pe teritoriul siberian, în care au fost implicate toate unitățile Legiunii Române.

BĂTĂLIILE ULTIMEI ȘANSE

☠️ În decembrie 1919 și ianuarie 1920 situația devine critică – orașele rusești cad unul după altul sub Armata Roșie, trupele amiralului rus Kolceag se retrag în dezordine, cei 3000 de iugoslavi sunt spulberați de bolșevici, cei 10 mii de polonezi sunt decimați și se retrag, din letoni scapă doar 500, 50 de trenuri sunt capturate, japonezii și americanii din est nu acordă sprijin, iar cehoslovacii refuză să mai lupte și vor doar să ajungă mai repede în țara lor.

Comandandul (ceh!) al Legiunii Române protestează în fața generalului francez Janin, comandantul tuturor trupelor aliate din Siberia, spunând că cehii îi lasă pe români într-o poziţie fără scăpare.

În aceste condiții, ofensiva Armatei Roșii (două divizii din Armata a 5-a) se apropia de români, ultima trupă disciplinată care putea opune vreo rezistenţă. Bătăliile s-au dat în 3-4 februarie la Șeragul și Kaitun.

🗡️ Memoriile pomenesc că sergentul Hodiş tărăgăna din fluier un cântec din Bihor, când primele gloanţe rusești încep să şuiere. Semicercul de fier și foc al românilor a lăsat pe albul zăpezii “pete mari de sânge și cadavre înghețate”. Aici și-au câștigat din partea inamicului supranumele de Dikaia Divizia (divizia sălbatică).

DRUMUL SPRE ROMÂNIA MARE

Cehul cu suflet de român refuză propunerea de armistițiu a rușilor – „Legiunea Română este parte integrantă a armatei regale române, cu care după câte ştim, sunteţi în stare de război. Nu vrem să jignim trupele româneşti care luptă pe linia Nistrului! Adresaţi-vă pentru armistiţiu cehoslovacilor!”

După armistițiu, tot românii păzesc cele 37 de tuneluri din sudul lacului Baikal, în drumul spre Vladivostok. Când ajung în portul de la Pacific, în mai 1920, primesc sute de decorații franceze, cehoslovace, britanice și italiene, iar fanfara cehilor le cântă imnul regal.

🚢 Voluntarii ardeleni şi bucovineni vor fi îmbarcaţi pe vase engleze şi vor urma timp de şase săptămâni ruta Vladivostok-Singapore-Calcutta-Port Said-Constantinopol-Constanţa, ajungând în iulie și august 1920 în … România Mare!

Un martor rus al îmbarcării la Vladivostok scrie că românii au plecat ,,tot aşa de săraci cum au venit. Ca adevăraţi soldaţi, românii n-au luat nimic din Siberia”.

Nimic, decât GLORIE ETERNĂ!

Mircea Gheorgheosu

 » sursa: www.1859.EU

Articole recente